And you watch them disappear… The Dobbie Brothers Împăienjenitu-mi-s-a dorul de peron în vinclul ferestrei, Ofelitu-mi-s-a bruma nădejdii rătăcite printre îmbrăţişări de bun rămas. Înghesuitu-mi-s-au suspinele-n piept căutând vinovăţii în ecoul izvorât din timida-mi inimă, Revărsatu-mi-s-au peste obraji cupe argintii de sare. Îngălbenitu-mi-s-a între rame apostila ce revendică făptura-ţi, Răcitu-mi-s-au buzele vărsate peste alte tale buze ce-n plăpânde taine-mi împărtăşeau frivolităţi fierbinţi. Dezvelitu-mi-s-a chipu-ţi de eşarfe ce păgâne-ţi ascundeau surâsul, Desenatu-ţi-s-au sânii cu incandescente peniţe înmuiate-n patimi uitate-n colţuri înnegrite de umbra storurilor trase pe sub nori. Supusu-mi-te-au anii la suplicii ruginite de picături prelinse pe crinolina-ţi purpurie, Unitu-ni-s-au palmele în căutări de sensuri pertinente, Muritu-ne-am în două picături de rouă. Uitatu-ne-am căzuţi în amnezii fragile, Găsitu-ne-am pe ceruri vandalizate de stele căzătoare-n anamneze.
Casa Codin 