Articole etichetate cu: Iisus

Călător. Caut ţară


 

casa codin Paste

 

Învierea lui Iisus, ca parte integrantă şi definitorie a celei mai frumoase poveşti din lume, mă aşează anul acesta mai mult decât oricând în rândul călătorilor fără de ţară, condamnaţi să bată la porţile cerului. Din motive care ţin de convingeri intime, de aluzii maliţioase ce-mi picură fiinţa cu acuze lipsite de argumente şi de anatomia secundei în care am realizat că n-am de ce să-mi palmez subiectivismul ca pe un chiştoc de ţigară, am urcat la tribuna celor care cuvântă în limbi de mult apuse, pentru a dezmierda auzurile celor care simt marea sărbătoare dintr-o perspectivă care, credeţi-mă, nu e de invidiat. Am prins pupitrul cu ambele mâini şi am privit oamenii care aveau acelaşi chip ca şi mine: sprâncene pretoriene, priviri învinse şi paloare de Lună la primul pătrar.

Le-am spus că de la marea dezamăgire teologică legată de venirea lui Iisus Hristos în timpul vieţii apostolilor, care nu s-a împlinit şi până la lucrările scrise de atei, acum în secolul sistemelor de operare Android sau Symbian, trecând prin principiul parcimoniei cunoscut sub numele de briciul lui Ockham, conform căruia nu se poate explica cine a făurit făuritorul decât prin credinţă, sărbătoare de Paşte va fi pentru mine, începând de anul acesta, o confirmare a perenităţii sentimentelor de dragoste care nu dispar nici măcar atunci când moartea ne desparte de cei pe care îi iubim.

 

 

 

Categorii: Uncategorized | Etichete: , , , | Lasă un comentariu

Farisei şi seminţe de bostan


                 fire
Evenimentul care a născut controverse la început de an şi care a bulversat discuţiile despre bugetul ţării, a scos în lumina reflectoarelor din studiourile televiziunilor, veacurile care ne-au trăit şi care au lăsat testamente ce ne curg prin vene ca nişte hematoame, regăsite printre rândurile romanelor scrise de  Nicolae Filimon, Ioan Slavici sau Liviu Rebreanu. Scenă de teatru cabotin, tragic şi de comedie, tartă de fructe aruncată în aplaudaci, salată de castraveţi muraţi şi cireşe în oţet, asezonată cu piure de dogme religioase şi zaharisită cu ideologie creştin-ortodoxă. Ce s-a înţeles şi ce nu, e treaba celor care o au trecută  pe Clio, la prima poziţie din agenda telefonului.
Un preot, al cărui nume este Eugen Tănăsescu, susţine că incinerarea este tangenţială cu sinuciderea. Nu cotangentă şi nici perpendiculară, ceea ce denotă o evidentă aplecare a sfinţiei sale spre studiul trigonometriei şi geometriei plane. Îi prevăd preotului cu nume de biscuiţi un viitor incert, un echilibru interior cu centrul de greutate pe partea dreaptă şi o moarte lentă a spiritului. Matematica îi poate aduce în sacoşe de 1 leu, răspunsuri pe care le-a căutat în pronaos, în buzunarul sutanei sau în contul bancar personal, dar nu-l va putea scoate niciodată din mediocritate.
Sinuciderea este un păcat, părinte. Păcatul celor care refuză să mai plătească chiria, întreţinerea şi taxele aferente unui corp plin de boli, cicatrici şi vulnerabilităţi transcedentale. Alegerea incinerării, în cel mai pur spirit pe care Creatorul s-a îndurat să ni-l dezvăluie ca pe o adevarată taină, este consecinţa utilizării directe, sau perpendiculare, ca să vă fac pe plac, a dreptului fiecăruia de a dispune de corpul fizic.. Declaraţia domniei tale, conform căreia focul gheenei este veşnic, îmi ridică mari semne de întrebare asupra profunzimii cu care aţi interpretat acest aspect biblic. Cu ce notă aţi absolvit studiile universitare ? Poate l-aţi confundat cu incinerarea, care implică un foc, dar nu  cel veşnic, ci acela furnizat de o firmă specializată, ce asigură intrarea în iad, contra cost.
         Dacă asupra domniei tale aveam pretenţii, nu acelaşi lucru aş fi putut să spun despre Războinicul Luminii, Stelei şi a neamului machedono-român, Gheorghe Becali. Înfipt cu galoşii de oier în ţărâna de care pomeneşte abuziv când face aluzie la scrierile biblice, neonul cu chip de călugăr bărbierit, urlă spre naţia vinovată, că focul veşnic, chinurile iadului şi dracii vor fi elemente tangente cu destinul nostru, dacă nu vom asculta învăţăturile Scripturii. Ce mi-e Tanda, ce mi-e Manda ?
        Părinte Tănăsescu, domnule Becali, cu respect nedisimulat vă comunic următoarele :
        În istorie şi literatură au fost personaje malefice, criminali, sadici sau ticăloşi denaturaţi care au ucis şi torturat alte fiinţe, dar indiferent de cât de nedrepţi şi răi au fost, victimele au fost eliberate de suferinţă prin moarte. Dacă ar fi să vă dăm crezare, Dumnezeu este mai crud, mai sadic şi mai răzbunător decât aceşti ticăloşi, fiindcă în iad, lagărul lui de concentrare, victimele suferă veşnic într-un foc nestins. Cine a avut interes să-i facă lui D-zeu un astfel de lobby ? Păi doi păcălici de genul vostru, doi farisei care zugrăvesc denaturat portretul Dumnezeului, pentru ca oamenii să se teamă, să se îngrozească, să-L ocolească.
       Neascultarea, infracţiunea la legea iubirii se numeşte păcat (1 Ioan 3:4), iar plata păcatului este moartea, nu chinurile veşnice (Rom. 6:23)
       Oricât de surprinşi aţi putea fi, domnule Eugen Tănăsescu, ideea unui iad veşnic în flăcări nu există în Scriptură. Această idee aparţine tradiţiei şi vine din credinţa evului mediu, alimentată la rîndul ei de credinţele mai vechi, păgâne, nebibilice. Nu credeţi că a venit momentul ca creştinii să renunţe la această concepţie păguboasă ? De fiecare dată, când vom citi în Biblie expresii ca „foc veşnic”, „pedeapsă veşnică”, chinuri veşnice”, potrivit logicii inspiraţiei este necesar să ne dăm seama că este de fapt vorba de efectul veşnic al focului, al pedepsei şi nu a duratei execuţiei. Efectul pedepsei este nimicirea.
      Biserica ortodoxă crede în rai şi iad, unde chinurile veşnice sunt administrate de o gaşcă de draci sub guvernarea lui Dumnezeu, în timp ce biserica catolică inventează  automântuirea prin purgatoriu, ca o etapă intermediară, care anulează sacrificiul lui Iisus. Alegerea ne aparţine, dar nu suntem obligaţi să ascultăm aberaţiile unor diletanţi care poartă costum Hugo Boss sau sutană.
     Înainte de a urla, stimate domn Becali şi preacucernice părinte Tănăsescu, citiţi cu atenţie ceea ce vă uneşte prin ideologie, farisesim şi obstrucţionism mental, reflectaţi, pentru că de aia aveţi cap şi apoi veniţi să ne blagosloviţi pe noi, dar numai după ce aţi renunţat la spartul seminţelor.
     Ridică-te suflete şi pleacă ! Aici s-au ocupat toate locurile…
    
Categorii: Uncategorized | Etichete: , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , | Lasă un comentariu

Creează gratuit un site web sau un blog la WordPress.com. Tema: Adventure Journal de Contexture International.

%d blogeri au apreciat: