Cugito ergo sum..moderatorum TV

               Superficialitatea afişată ostentativ într-o mass-media care primeşte cu braţele larg deschise specimene de cicloape şi gargui inspumaţi de inteligenţa care stă să-i suprime cu nonşalanţa unui gurmand în faţa fripturii, îmi reprimă starea spre care tind să converg în bunul şi samariteanul simţ european, către civilizaţie şi responsabilitate. Reculul patului armei cu sediul în Balcani, îmi loveşte umărul pe care se sprijină o fărâmă de discernământ evoluţionist, necesar  unui curent care se vrea a face parte dintr-o PanEuropă preaplină de fericire, cultură, artă şi istorie.

              Cicloapa cu ochi de căprioară, coafură de ficus, gură de tigru siberian şi spirit de Troţki, îmi spune că azi lumea va fi mai săracă fără Sergiu Nicolaescu. Nu ştiu dacă a citit de pe prompter sau îşi exprima o părere personală. Nu ştiu dacă a văzut toate filmele făcute de regizorul apropiat regimului comunist şi nu ştiu dacă ea se simţea cu adevărat mai săracă, dar admir puterea de anticipaţie şi ascuţimea intelectului. Să simţi că o lume e mai săracă în procente, kilograme sau grade atunci când o personalitate din lumea artelor trece în lumea umbrelor, e un dar divin.

             Garguiul din acelaşi studio m-a făcut să mă simt mândru că sunt bărbat. Bărbat român. Revelaţia a fost copleşitoare. Aflasem de la fercheşul domn de pe sticlă, că un bătrân de 82 de ani a fost răpus de o boală ! Am strigat « Evrika ! » deşi nu eram în cadă, mi-am sărutat părinţii, am mângâiat câinele şi i-am dat mâţei o porţie extralarge de Whiskas. Îmi pare rău de lipsa imaginaţiei, dar aşa sărbătoresc eu marile revelaţii.

            Întrebările mitraliate de cei doi, pluteau în stare de imponderabilitate obstrucţionistă faţă de cele cinci simţuri,  în studioul televiziunii. Se  aruncau bombele “Big boy” şi “Fat Man” într-o Japonie reîncarnată în spriritu-mi lăsat fără puncte de reper :

           -Cine va duce munca maestrului mai departe ?

           -Se va mai naşte un regizor care să-i egaleze performanţele ?

        « Îmi odihnii pe puşcă, fruntea grea… » şi am urlat precum lupul ucis din poemul lui Alfred de Vigny, lovit de manifestările culturale cu miros şi gust de mititei, aruncate pe post, samavolnic şi patriotardic de către cei doi moderatori.

            Munca unui artist, indiferent care ar fi el şi indiferent în ce domeniu ar activa,  se închide precum un cerc, în momentul în care artistul  moare, adică dispare dintre noi. A, că vrei dumneata să afli dimensiunea operei pe care a lăsat-o în urmă, nu ai decât să calculezi aria cercului, folosind formula matematică «  pi r patrat » dar fără sa pui semnul egal înaintea rezultatului final, pentru că fiind tâmpită, nu ai capacitatea de a reprezenta posteritatea. Dacă ai fi auzit de « Isaac Laquedem ou Le roman de Juif errant » de Alexandre Dumas, sau « Petru I », de A. N. Tolstoi, ai fi aflat că deşi sunt două romane neterminate, au fost tipărite şi citite de noi, ăştia de dincoace de micul ecran, fără ca cineva să-şi asume responsabilitatea de a le continua. Bătălia de la Anghiari – da Vinci, zace şi acum neterminată pe un perete din Palazzo Vechio din Firenze şi ce să vezi ? Nimeni nu şi-a propus s-o termine. Hai, spune drept ! Aşa e că te-ai întrebat ce s-o fi întâmplat cu Brâncuşi, de n-o fi terminat niciodată Coloana Infinită ?

         Stimate gargui cu aripi de Drosofila Melanogaster şi braţe de Popeye ! Nu se va mai naşte un alt regizor ca Sergiu Nicolaescu, din acelaşi motiv pentru care nu se va mai naşte un cretin ca tine, sau ca cei care te-au angajat ca să dai rateuri spasmofilice la televizor. Suntem unici, fie că suntem artişti sau nu.

         L-aţi invitat pe Gheorghe Becali, un curcubeu  cu rădăcini în Academia Română şi cu  tulpine îndreptate spre cerul umbrit de destinele marilor figuri istorice, Cezar, Alexandru Macedon, Napoleon şi alţii, i-aţi făcut în direct o felaţie culturală, iar el v-a pricopsit cu gonoree oligofrenizată şi citate din Confucius, Epicur şi Plutarh, amintind de Colin Farell, Brad Pitt şi Angelina Jolie. Colaboratori de-ai maestrului… Cel de care vă temeaţi că va lăsa opera neterminată..

           Dacă Tesla şi Edison ar fi ştiut că rezultatul muncii lor va fi încornorat de cretini pe post de moderatori TV, şi-ar fi abandonat cercetările, iar azi aş fi fost scutit de întrebări absurde puse la foc iute şi  pentru care plătesc abonament. Aş fi putut să spun mai multe, dar vreau să fiu în asentimentul moderatorilor şi să las totul neterminat…

 

         P.S.

        Domnule Nicu Cocavi, mama dracului locuieşte pe strada Speranţei la parter. E o destinaţie pentru inadaptaţi, eunuci şi culegători de meduze de apă dulce,dar nu fiţi aşa de sigur că nu-i veţi face o vizită de curtoazie. Mi-e teamă că veţi lăsa munca neterminată şi doi moderatori debusolaţi,  atunci ând veţi fi invitat de doamna cu dopuri în urechi şi ochii străvezii, să-i gustaţi octavele cu iz de săruri minerale.