Articole etichetate cu: ana are mere

Ane, mere şi panere (ep.2)


         ane mere si panere casa codin
 
          Niciodată n-am reuşit să înţeleg de ce a fost, este şi va fi imperativ necesar ca Ana să aibă mere? E vegetariană prin definiţie? Mi se pare mie sau s-a declanşat un Jihad asupra celorlalte fructe? Pentru informare corectă şi pentru asigurarea obiectivităţii, mărturisesc, (jur!) că am toate hainele din dulap pe mine, cu tot cu umeraşe. De ce a trebuit să fiu traumatizat încă de mic, de când trăgeam liniuţe (altfel de liniuţe) pe un caiet cu liniatură specială? De ce are Ana mere? Şi dacă are mere, unde le ţine? Şi de ce n-ar avea pere? Pentru că perele cad seara greu la stomac? Şi ce legătură are cu Abecedarul? Pentru că, să lămurim o chestiune, la mine nu mergea cu teste de raţionamente abstracte. Mie dacă îmi spui că Ana are mere, vreau să le şi văd, altfel eşti un mincinos ordinar iar eu nu suport mincinoşii. Să mă ierte cea care mi-a fost învăţătoare, dar am bănuit-o încă de atunci că ne tromboneşte.
          N-am aflat nici până azi, cum e cu merele, perele, strugurii, bananele şi căpşunele care, în loc să le găsesc pe masă (deh, am intrat în clasa I pe vremea în care plopul făcea pere şi răchita micşunele), mi-au zaharisit universul emoţional al copilăriei şi mi-au bântuit caietele, acompaniate de gargara matinală şi fanfara glandelor salivare. Ce rezonanţă patriotic-gnostică avea tumultul sălii de curs, atunci, când din piepturile noastre, a celor ce silabiseam cu mâinile ţinute sub bărbii, răsuna imnul naţional al piticilor: A-na a-re me-re!
          Am cunoscut mai multe Ane de-a lungul vieţii, şi…cum să spun, niciuna, dar absolut niciuna, nu era urâtă, fie că mi-a fost iubită sau nu. Nici toantă, iertată fie-mi expresia.  Nu ştiu dacă e vreo legătură de cauzalitate între Ane şi capacitatea lor de a deţine mere sau pere, dar fiindcă au avut răbdare cu mine, le mulţumesc prea plecat, pentru că nu le-a fost uşor să-mi tempereze neglijentele aspiraţii spre fructele cele mai dezirabile din univers.
          Urmaţi-mi sfatul, toţi cei pentru care încă nu e prea târziu:          
          Cine n-are Ană, să-şi cumpere!
          E unul, Manole, care vinde.
 
Reclame
Categorii: Uncategorized | Etichete: | 2 comentarii

Ane, mere şi panere (ep. 1)


ane mere si panere casa codin

               Aş fi vrut să pot spune că revelaţia pe care intenţionez s-o exorcizez şi s-o expun la Antipa, a fost doar una din componentele multiple  ale idilicului în forma lui pură, ceea ce mi-ar aduce nu doar foloase necuvenite (pentru că nu ne jucăm cu banii omului, cum îmi spunea un contabil vechi), ci m-ar plasa într-o poziţie incomodă faţă de adevărul că eu nu mint, deşi o mai iau uneori pe arătură, dar rămâne între noi. Aşadar, aş fi vrut să spun că revelaţia s-a consumat în timp ce stăteam pe o bancă din lemn, într-un parc cu arbori şi alei desculţe, cu o carte în poale şi ca să nu supăr romanticii, cu o frunză musai uscată, rătăcită acolo pe undeva…
                Dar pentru că eu nu mint niciodată, spun doar atât, şi ce e de înţeles să fie înţeles: revelaţia mi-a venit în piaţa de legume-fructe, în timp ce trăgeam de o bancnotă, atât eu, cât şi precupeaţa. Poate mai mult precupeaţa, nu-mi amintesc, dar ştiu că voiam să cumpăr mere. Am fost atât de revelat, încât am lăsat aşa, deodată, mâna moale, iar bancnota s-a scurs elegant în buzunarul şorţului ei gri. Ca un bancomat din ăla… Mă rog, ştiu să pierd.
                Ştiţi cum e cu astea, cu revelaţiile, nu? Te apucă aşa, ca o mimoză trasă pe nas cu un pai fixat la capătul unei liniuţe albe, îţi vine să te dezbraci de haine şi să te arunci în valuri. Asta dacă ai o apă în preajmă. Ei bine, cum nu aveam la îndemână decât o opţiune din cele trei liber consimţite prin trăirea înaltei simţiciuni, m-am dezbrăcat de haine. Nu, nu scriu de la secţia de Psihiatrie, dar sunt un adept al lucrurilor care trebuie duse până la capăt şi de bună seamă, nu se făcea să trăiesc revelaţia, aşa, după capul meu, ci după nişte metode riguros ştiinţifice.
 
 
Categorii: Uncategorized | Etichete: | Lasă un comentariu

Creează gratuit un site web sau un blog la WordPress.com. Tema: Adventure Journal de Contexture International.

%d blogeri au apreciat asta: